Galati, un portal pentru Galateni

Galaşi, Galati

23°C Înnorat
Umiditate: 65%
Vânt: N la 23 km/h

13° C
24° C

Du

15° C
26° C

Lu

12° C
27° C

Ma

13° C
30° C

Schimba orasul

Clima orasului Galati

Datorita faptul ca judetul Galati reprezinta o deschizatura spre nord-est si spre sud-vest, el se gaseste sub influenta maselor de aer continental estice si mai putin sudice, lipsind aproape cu totul influenta aerului vestic care este blocat de paravanul muntilor Carpati. Temperatura medie anuala,  este de 10 grade C. In timpul verii temperatura medie este de 21,3 grade C. In timpul iernii, deasupra judetului Galati vin mase de aer recere din nord si nord-est ce genereaza scaderi de temperatura cu variatii intre 0,2 grade C si - 3 grade C. Cea mai scazuta temperatura medie lunara este in luna ianuarie cand exista valori de -3 grade C -4 grade C. In luna iulie temperatura medie este de 21,7 grade C.

Vantul predominant este Crivatul, care reprezinta 29% din frecventa anuala a vanturilor. Al doilea vant predominant este vantul din sud, cu o frecventa de 16% si se simte mai mult vara, fiind si destul de uscat. Clima, asa cum rezulta din cele prezentate, este temperat-continentala.

Pe parcursul unui aproximativ 210 zile au temperaturi de peste 10 grade C. Repartitia anuala a precipitatiilor este neuniforma, cele mai mari cantitati de apa fiind in timpul verii, sub forma de averse. 


Istoria orasului Galati

Primele semne ale unei așezări permanente în zona municipiului Galați s-au găsit pe malul estic al bălții Mălina (în nord-vestul municipiului), unde s-au descoperit fragmente din ceramica de tip Stoicani-Aldeni, unelte confecționate din stilex și os, datând din neolitic. Tot în această zonă, de data aceasta pe malul sudic s-a descoperit un sceptru de piatră aparținând culturii Coșlogeni din perioada de sfârșit a Epocii Bronzului. Orașul s-a dezvoltat pe bazele unei străvechi așezări dacice, existente în secolele VI-V î.Hr., la vadul Dunării care, începând cu perioada celor două razboaie romane purtate împotriva dacilor, în 101-102 și 105-106, va cunoaște influența civilizației romane, devenind dependentă, probabil, de castrul roman învecinat de la Barboși, ca și în multe alte cazuri întâlnite în provincia romană Dacia. Noua așezare daco-romană formată în vadul Dunării, localizată în secolul III d. Hr. undeva la sud de locul actualei Biserici Precista, dar care a fost, în timp, nimicită de apele fluviului care străbat malul stâng. Descoperirile făcute în ultimii ani dovedesc continuitatea așezării din Vadul Dunării în secolele VII-XI: tezaurul de la Galați format din 12 monede de argint bizantine emise între anii 613-685, mormântul cuman din partea vestică a Bisericii Precista precum și o monedă bizantină din vremea împăratului Mihail IV Paflagonianul (1034-1041). Aceste descoperii demonstrează că Galații datează din perioada anterioară întemeierii statului moldovean.

Primul sigiliu al târgului Galaţi - secolul XV

Prima menționare documentară a orașului Galati (pe atunci târg) datează din 1445 (într-un act semnat de domnitorul Ștefan al II-lea). Galațiul a crescut în importanță după ce turcii au cucerit cetățile Chilia și Cetatea Albă, în iulie-august 1484, orașul ramânând singurul port al Moldovei cu rol important în comerțul intern, dar și în cel polono-turc. În 1789, în timpul războiului ruso-turc din 1789 - 1791, Galațiul a fost incendiat de către armatele generalului rus Mihail Kamensky, aceasta fiind una dintre numeroasele pustiiri care au fost îndurate de oraș în războaiele ruso-turce din sec. XVIII și începutul secolului al XIX-lea. În ciuda acestor perioade grele, comerțul și navigația se dezvoltă în așa fel încât Rusia înființează, în anul 1775, primul consulat local, iar Franța și Anglia organizează vice-consulate, în anul 1805. În 1850, SUA își deschide un viceconsulat, ridicat la rangul de consulat în 1858, prin decizia președintelui american James Buchanan de a-și numi un consul la Galați. Începând cu anul 1834, vapoare cu aburi austriece fac deja curse regulate din Galați. Mai mult decât atât aici se făcea un important comerț de tranzit cu țările germane. Construcța de nave militare de mari dimensiuni era o importantă activitate economică a orașului, în acest sens un călător prin Țările Române, abatele Bošković, afirmă că: „Am văzut acolo o corabie foarte mare, de felul acelora cărora turcii le spun caravele, care se află pe șantier, gata să fie lansată la apă. Fusese comandată de Isaac-aga, vameșul cel mare al Constantinopolului. Vasul era foarte mare, șaptezeci de pași pe șaptesprezece și încărcată cu optzeci și patru de tunuri de bronz.”

Hatmanul Ivan Stepanovici Mazepa, eroul naţional al Ucrainei

O legătură de câteva secole există între eroul național al Ucrainei, hatmanul Mazepa și orașul Galați. Hatmanul Ivan Stepanovici Mazepa s-a născut în 1644 în Palatinatul Podoliei și a devenit hatman al Ucrainei în 1687. După o viață dedicată în totalitate patriei mamă, hatmanul Mazepa moare pe 2 octombrie 1709 la Varnița (pe atunci raia turcească în Basarabia) fiind inhumat la Galați. Interesant este și faptul cum corpul lui Mazepa ajunge să fie înmormântat la Galați. Rudele lui Mazepa obțin de la turci un firman pentru a-i transporta corpul la Ierusalim. Ajungând la Galați, l-au îngropat la biserica Sf. Gheorghe, care de mult era închinată Ierusalimului, în felul acesta s-a îndeplinit dorința cazacilor de a-și reînhuma comandantul la Sfântul Mormânt. Biserica Sf. Gheorghe din Galați a fost ridicată „prin osârdia dumnealui Hagi Mihalachi, în timpul lui Istrate Dabija Voievod, în anul 7172, deci 1664, aprilie 1”, așa cum reiese din inscripția bisericii [16]. La construirea ei s-au folosit materiale din castrul roman de la Barboși (cartier al Galațiului), iar ctitorul, probabil un negustor, a închinat biserica Sfântului Mormânt de laIerusalim. Hatmanul Mazepa a fost înmormântat în biserică, în mijlocul navei, într-un mormânt cu boltă construit din cărămizi. Pe acesta se va pune piatra funerară cu o inscripție ce poartă insemnele Ucrainei și ale lui Mazepa, între altele vulturul cu un singur cap. La un an după înmormântarea lui Mazepa, când, după înfrângerea de la Stănilești, tătarii jefuiesc și incendiază Galații, biserica Sf. Gheorghe este prădată. [4] În zilele noastre două cartiere și un parc din municipiu poartă numele hatmanuluiMazepa.

Galaţiul în 1826
Imagine din Strada Domnească (1906)

Începuturile secolului XIX găsește Galațiul total implicat în evenimentele deosebit de importante ale vremii. Astfel, numele orașului este strâns legat de începuturile mișcării eteriste în Țările RomâneAcțiunea de la Galați, așa cum este cunoscută de istorici, reprezintă un șir de evenimente petrecute în portul dunărean, de la înființarea primei Eforii din Principate în acest oraș, culminând, în februarie 1821, cu măcelărirea supușilor otomani din Galați. Acțiunea de la Galați trebuie considerată și plasată în rândul momentelor importante care au determinat evoluția mișcărilor anului 1821. Masacrul de la Galați, repetat curând în alte orașe ale Moldovei, avea să deschidă, în fapt, un lung deceniu de confruntări greco-otomane. Continuarea acțiunii va demonstra din plin temeinicia motivelor care impuseseră alegerea portului dunărean printre centrele principale ale insurecției eteriste[5] În 1837, Galațiul dobândește statutul de port liber, (porto-franco), iar după războiulCrimeei din 1854 - 1856 devine, împreună cu Sulina, sediu al Comisiei Europene a Dunării. Prealabil Unirii Principatelor din 1859, orașul este condus de pârcălabul Alexandru Ioan Cuza, născut la Bârlad, ales ulterior ca domnitor în Moldova și în Țara Românească. Reședința sa, situată pe Strada Al. I. Cuza, în apropierea gării orașului, găzduiește în prezent un muzeu. După Unirea Principatelor, dezvoltarea orașului s-a accelerat. S-au înființat noi școli primare și s-a deschis, la 26 octombrie 1864, Școala superioară de comerț "Alexandru Ioan I", iar în anul 1867 s-a înființat una dintre cele mai vechi instituții de studiu liceal din țară, Liceul „Vasile Alecsandri”. De la câteva fabrici în 1870, s-a ajuns la 41 în 1908. Ștefan Zeletin, în lucrarea sa Burghezia română, nota că: „În procesul de naștere a Românei moderne trebuie să se deosebească două mari curente: unul zgomotos dar superficial, anume al ideilor liberale care pleacă de la Paris spre București și Iași; altul tăcut dar adânc, care pleacă de laLondra spre Galați și Brăila: e curentul economiei capitaliste engleze.” Activitatea comercială s-a dezvoltat și din cauza exportului masiv de cereale, poziția importantă pe care o avea portul Galați în exportul țării fiind remarcată și de consulul Franței din oraș care, la 8 aprilie 1870, nota că: „portul Galați a devenit antreprenorul general al cerealelor pe care Moldova le exportă pe Dunăre și Marea Neagră în AngliaFranța și Italia”. Se recunoștea că înflorirea orașului se datora regimului de oraș „porto-franco”, însă la 22 decembrie 1882 acest statut a fost înlăturat.

Galaţiul în 1973

Totuși, între anii 1900-1914, orașul desfășura un considerabil comerț de cereale și cherestea, în care se implicau și reprezentanții celor 16 consulate străine din oraș. O revoltă țărănească a izbucnit în regiune în 1907, aceasta fiind înăbușită de armata română. În 1911, la Galați se dezvelește prima statuie din țară a poetului Mihai Eminescu. În perioada interbelică, (dar și înainte), Galațiul a fost reședința județului Covurlui, mai apoi a Ținutului Dunării odată cu reorganizarea fascistă a lui Carol al 2-lea, după model italian. Orașul a cunoscut o înflorire deosebită, devenind, la recensământul din 1930, din punct de vedere al populației, aproximativ 112.000 de locuitori, al cicilea oraș al țării, fiind devansat doar de București,ChișinăuIași și Cernăuți. În timpul celui de-al 2-lea război mondial, Galațiul a fost bombardat de aviația germană, centrul istoric fiind distrus aproape în întregime, "gara de călători", o clădire impunătoare, inaugrată de regele României în data de 13 septembrie 1872 fiind distrusă la fel ca și multe alte clădiri istorice. În 1952 devine reședința regiunii Galați, ca mai apoi să devină reședința actualului județ Galați. Din 1965 cunoaște o nouă înflorire, o dată cu începutul funcționării combinatului siderurgic, considerat pe atunci, cel mai mare din Europa de Est.

Orasul Galati

Orasul Galati este pozitionat in zona de est a Romaniei, in extremitatea sudica a platoului Moldovei, avand coordonatele 45° 27' latitudine nordica si 28° 02' longitudine estica.

Orasul Galati se afla pe malul stang al Dunarii, ocupa o suprafata de 241,5 kmp, la confluenta raurilor Siret (la vest) si Prut (la est), langa Lacul Brates, la cca. 80 de kilometri de Marea Neagră.

Conform ultimelor estimari oficiale ale Institutului National de Statistica, in anul 2009, orasul Galati avea o populatie de 290.733 de locuitori, fiind al 7-lea oras din tara ca marime dupa numarul de locuitori.

Orasul se intinde pe trei terase : Valea orasului, cu altitudine intre 5 - 7 m si altele doua, trasate aproape in forma de evantai; prima cu o altitudine intre 20 - 25 m (nucleul orasului medieval, actualmente centrul orasului) si a doua cu altitudini care depasesc 40 m (orasul modern).

Viata si istoria locuitorilor orasului Galati au fost influentate in mod direct de catre Dunare, fiind cel de-al doilea fluviu din Europa ca lungime (2.850 km), avand un debit mediu in dreptul Galatiului de 6.199 mc/s. Fluviul isi continua drumul spre Marea Neagra dupa ce primeste, in avalul porturilor din Galati, apele raului Prut, cu un debit mediu de 86 mc/s si in amonte apele raului Siret cu un debit mediu de 210 mc/s.
Debitele Dunarii au o variatie importanta, in functie de anotimp si an, cu valori maximale in luna mai (18.000 - 19.000 mc/s) si minimale in cursul verii (2.000 - 2.450 mc/s). Datorita senalului adanc pana in zona orasului Braila, aceasta zona a Dunarii este declarata maritima (adica navele maritime pot naviga in aceasta zona, daca nivelul apei la gurile Dunarii din Sulina si Sf. Gheorghe este destul de ridicat).

Orasul Galati este situat la o distanta de aproximativ 230 km de Bucuresti (capitala Romaniei), Chisinau (capitala Republicii Moldova) si Odessa (Ucraina). Distantele aproximative fata de celelate mari orase ale tarii sunt: Brasov - 285 km, Cluj Napoca - 518 km, Constanta - 191 km, Craiova - 461 km, Iasi - 242 km, Ploiesti - 219 km, Sibiu - 427 km, Timisoara - 678 km.

Cel mai apropiat oras este Braila, aflat la mai putin de 20 km (distanta se reduce datorita faptului ca cele doua orase se extind unul spre altul).